Ascultam melodia Michael Jackson-Childhood si m-a apucat...
In ultimul timp, imi amintesc din ce in ce mai mult de anumite chestiuni din trecut. Dar nu din trecutul recent, ci din cel indepartat. Copilaria.
Da, copilaria, acea perioada a vietii noastre, in care absolut numai tu contai. Nu te interesa scoala, nu te interesa calculatorul, sanatatea parintilor si a bunicilor, factura de la lumina, pretul benzinei, cursul leu-euro, alegerile parlamentare, si altele precum cele mentionate care incep sa ne preocupe din ce in ce mai mult sau mai putin.
Bai frate...ce vremuri am trait. Nu ma interesa decat "sa ies afara". Bineinteles, fotbalul era nebunia mea inca de pe la 7-8 ani, dar nu era singurul lucru pe care il faceam afara.
Jocurile copilariei, jocurile cu adevarat frumoase, care astazi sunt aproape inexistente pe strazile dintre blocurile cartierelor. Jocuri precum de-a vate-ascunselea, Tarile (tot timpul eram RFG=Republica Federala Germana. Saracutu` de mine, traiam cu impresia ca zidul Berlinului inca nu cazuse ), ascunse-a cu mingia, noua pietre, FRUNZA(doamne ce imi mai placea ala, cu toate ca eram un uscat), tenis de picior, si multe alte jocuri care momentan nu imi vin in minte.
Ieseam impreuna cu ceilalti baieti de dimineata afara si ne uita Dumnezeu pe coclauri...nici sa mancam nu vroiam, daramite sa intram in casa. Tot timpul veneam de afara transpirat si beam apa rece, desi mi se interzicea clar acest lucru ("Faci aprindere la plamani, mama!"). Sau mergeam la "centrala" si beam de acolo apa. Astfel nici nu mai trebuia sa urc pana in casa. O alta regula pe care atunci cand o incalcam, imi dadea fiori diabolici, intr-un fel...aceea cu bautul din aceeasi sticla mai multe persoane. Ce razi ma`? Stiu ca si tu beai din aceasi sticla de cola la 2 litrii pe care a umplut-o cu apa de la robinet ala care sta la parter sau care sta cel mai aproape!
Si de dimineata pana seara alergam si behaiam si urlam pana raguseam si bateam mingea pana ma umpleam de praf si murdaream hainele si pana iesea toata energia din mine... sau ma chema mama in casa :(
Mergeam la ciordit de corcoduse si caise necoapte, mancam si apoi petreceam intreaga seara pe buda. Macar asa citeam si eu cate ceva :))
Da, a fost o perioada in care ai mei nu ma lasau afara; nici pe mine, si nici pe frati-miu, daca nu citeam 50 pagini zilnic dintr-o carte. Si normal ca noi le "dadeam tzeapa", dar ei se prindeau, si tot ne lasau sa iesim afara. Totusi, majoritatea cartilor pe care le-am citit in "frageda-mi pruncie" au fost recomandate de parintii mei. Si mi-a prins bine.
Bineinteles, ca in orice cartier, existau si asa-zisii "moshi" care erau tot timpul antipatici si ne cautau nod in papura. Nu zic ca ne fugareau degeaba, dar si noi eram ai dracu`. Astfel de exemple sunt convins ca aproape toata lumea cunoaste. Nu pot sa cred ca nu e niciunu care sa nu fi fost alergat de "mosu de la 2", "cheliosu` de la parter", "ta-su lu` ala cu capu` mic", etc.
Si cum existau vecini care ne mustruluiau tot timpul, existau si vecini care ne luau apararea, carora le eram simpatici, majoritatea dintre ei avand la randul lor copii si nepoti si intelegandu-ne.
Eu, ori de cate ori merg acasa, ma iau de copii care joaca fotbal in parcarea de la Penny, pe langa masina mea, si le zic ca "ii ia mama naibii" daca imi lovesc masina...dar daca ma gandesc cate masini am bubuit numai eu cu boundyG, imi e rusine de atitudinea mea fata de bietii copii. De`h...
Sunt atatea de spus despre acest subiect, incat nu pot sa scriu deodata tot. Pur si simplu imi vin in minte prea multe simultan, si mai bine le scriu in mai multe etape.
Sper ca ti-a placut. Nu uita: copilaria este cea mai scurta si cea mai frumoasa perioada a vietii unui om normal. Daca inca esti copil si citesti articolul asta, lasa naibii calculatorul si iesi afara si joaca-te!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu