Cand o sa ma duc acasa, o sa ma duc sa vad marea. La Dacia, in intersectie, scrie pe o sculptura: "Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea". Vorbele apartin poetului francez Charles Baudelaire.

Om liber sunt. Atat de liber cat poate fi un tanar care inca traieste pe banii lu` ma-sa si lu` ta-su si are o relatie de ceva timp.

Nu am iubit dintotdeauna marea. Multi ani am fost terorizat de ea. Ma inspaimanta pur si simplu. A avut vreo doua tentative de a ma lua in adancurile ei, tentative usurate de calitatile mele de bun inotator. Dar nu a fost sa fie. Dovada sta faptul ca scriu acum.

Nu vreau nici sa devin un Om-al-Plajei, precum personajul trupei Vama. Pur si simplu imi e dor de ea. Bucurestiul este precum o cusca cu multe ispite, iar marea este salvarea mea. Trebuie sa rezist inca cateva zile. Nu mai e mult...

Imi e dor de mare.